Casa Paris Despre noi Produse Contact Istoria stilului Impresii  
 
Istoria mobilei

STILURILE DEZVOLTATE


ANTICHITATEA Cuprinde stilurile vechilor popoare, stilulurile antice grec şi roman. Mobila a apărut şi existat ca un obiect de necesitate practică şi estetică, cu forma şi estetica influenţate de mijloacele de producţie rudimentare existente în acea perioadă. Structua mobilierului era simplă şi rigidă care de cele mai multe ori era folosită pentru aplicarea elementelor ornamentale.
Stilurile vechilor popoare cuprind:
Stilul egiptean - formă simplă, linii şi suprafeţe drepte, cu o oarecare tendinţă de comoditate la obiectele de şezut şi odihnă care adesea erau acoperite cu ţesături, tapiţerii luxoase viu colorate, piei de animale; stilul caldeo-asirian - mai rudimentar, rigid, greoi şi mai puţin comod decât cel egiptean, adesea avea la partea inferioară postament sau suport pentru picioare în faţa scaunelor sau tronurilor, a beneficiat doar de preocupare pentru decoraţiuni sculptate, suprafeţe acoperite cu piese metalice din bronz sau pietre preţioase, piciorul era sculptat ca şi la egipteni în formă de labă de leu sau copită de taur;
Stilul indian
- tendinţă către ornamentaţie bogată şi fin executată, plină de fantezie, cu motive geometrice şi vegetale, deşi pe ansamblu a fost mai scund decât cel caldeo-asirian;
Stilul chinez
- influenţat de stilul lor de viaţă, mobilierul era format din taburete, scaune, mese pătrare sau rotunde, pat cu baldachin, etajere, paravane, bănci adânci, acoperite cu scene din viaţa omului, elemente vegetale şi naturale stilizate, lăcuite cu încrustaţii de fildeş, sidef sau aurite;
Stilul japonez
- adaptat din stilul chinez, se rezumă doar la mese mici şi scunde, dulapuri înzidite, foarte puţine obiecte de şezut şi odihnă, uşi glisante, cu ornamentaţie mai săracă şi mai simplă dar executată cu excepţională îndemânare şi precizie, reprezentată prin sculpturi şi încrustaţii cu fildeş sau scoici şi lăcuiri frumoase şi durabile ca rezultat al puternicei industrii japoneze a lacului.
 
stil egiptean stil egiptean stil caldeo-asirian stil caldeo-asirian
 
stil indian stil chinez stil chinez stil japonez

Stilul antic grec - forma mobilierului oficial era masivă, greoaie şi rigidă influenţat de stilul egiptean şi asirian, dar mobilierului de familie a fost cu forma mai delicată şi mai fină, mai elegant şi mai comod, cu forme originale. Predominau obiectele de odihnă şi şezut, lăzile pentru păstrarea îmbrăcămintei, mesele de lucru şi pentru alimente, sipetele pentru obiecte preţioase, toate arătau o preocuparea pentru estetic şi comod. Au folosit un fel de furnir mai gros pentru acoperirea elementelor din lemn inferior. Bronzul a fost folosit puţin, în schimb marmura a fost folosită mult, chiar şi pentru a realiza obiecte în totalitate din marmură. Finisajul a fost realizat prin vopsire şi pictură, băiţuire şi lustruire. Tapiţeria era formată mai mult din perne libere, ţesături textile şi piei de animale.

Stilul antic roman - datorită perfecţionării prelucrării materialelor screşte gama obiectelor de mobilier. Forma mobilierului a fost influenţată în bună măsură de arhitectură. Au acordat maximă importanţă comodităţii şi aspectului estetic valoros ale mobilierului. Pe lângă lemn au folosit bronzul şi marmura, au realizat furniruirea, lustruirea şi colorarea lemnului, au folosit cel mai des ornamentaţia sculptată şi încrustaţiile. Apar ca elemente decorative: cornuri de abundenţă, ghirlande, rozete, gheara de vultur, copita de căprioară.


EVUL MEDIU Cuprinde stilurile bizantin, islamic, romanic, gotic.
Stilul bizantin - s-a dezvoltat în inperiul roman de răsărit, dăinuind aproape 1000 de ani. Este un stil cu un pronunţat caracter religios creştin, forma şi caracterul său au fost în general adaptate acestui scop. Stilul a fost influenţat de artele egiptene, caldeo-asiriene, greceşti şi romane, la rândul lui influenţând, printre altele, stilul cult românesc. Aduce câteva elemente noi: arcurile semirotunde prelungite, arcuri semirotunde trilobate, stâlpi scurţi şi groşi cu capitele în formă de cub cu muchiile rotunjite la partea de jos Elemetele constructive erau simple, drepte, fără prelucrări deosebite (deşi cunoşteau toate tehnicile de construcţie şi prelucrare greceşti şi romane) rezultând un mobilier solid, trainic, preocuparea deosebită fiind pentru ornamentaţie.
Stilul islamic - mobila acestui stil nu a avut o dezvoltare deosebită constructiv şi funcţional, decoraţiile însă sunt deosebit de bogate şi preţioase, elementele ornamentale având un desen foarte frumos şi echilibrat (arabescuri şi încrustaţii cu aramă şi sidef). Elementele decorative au fost aproape exclusiv geometrice. Au fost utilizate cu precădere mesele, paravanele, lăzile, etajerele. Întrucât se stătea şi se dormea pe covoare şi sofale mobilierul de şezut şi odihnă a avut întrebuinţare redusă.
Stilul romanic - este o combinaţie de elemente romane şi bizantine cu elemente populare specifice regiunilor în care s-a dezvoltat. Mobila era sobră şi masivă, cu puţine elemente decorative, fără proporţii echilibrate şi incomodă. Prelucrarea lemnului se reducea mai mult la dulgherie, panourile erau obţinute din alaturarea mai multor scânduri prinse cu traverse fixate cu cuie, eventual acoperite cu piele pentru protecţia lemnului. A fost o perioadă când atenţia meşteşugărească a fost îndreptată spre prelucrarea fierului care devenise o necesitate.
Stilul gotic - o însemnată dezvoltare o au tâmplăria şi mai ales sculptura în lemn. Apare prevederea ca meşterul să pună pe fiecare lucrare executată numele său, ceea ce duce la o creştere a calităţii. Din 1314 apare separarea pe specializări: dulgheri, rotari, binalişti, tâmplari de mobilă. Forma obiectelor era influenţată de elementele de arhitectură: arcurile ogivale şi stâlpii gotici. Feroneria şi lăcătuşeria artistică au avut o dezvoltare interesantă în acest stil.
 
stil bizantin stil islamic stil romanic stil gotic


EPOCA MODERNĂ RENAŞTEREA. Arta mobilei începe să fie mai mult laică decât bisericească, fapt care face să apară primele forme ale unei industrii a mobilei. Forma este influenţată de arhitectură. de noile funcţionalităţi ale mobilei precum şi de materialele semifabricate care încep să apară. Elementele decorative sunt subordonate structurii, obiectele realizate au un pronunţat caracter artistic. Specifică este aşezarea pe orizontală a volumelor despărţite prin centuri distincte, bogat profilate şi folosirea soclurilor masive, profilate, sub care se montau picioare scurte. Cunoaşte influenţe diferite în principalele zone de dezvoltare, conturându-se renaşterea italiană, renaşterea franceză, renaşterea în Ţările de jos, Spania şi Anglia, renaşterea germană.
 
  renaştere italiană renaştere franceză renaştere engleză renaştere germană


stil: BAROCULBAROCUL.
Stilul baroc vine de la italienescul Barocco, adica alambicat. Mobila care s-a bucurat de mare apreciere la curtea regelui-soare Ludovic XIV se producea din nuc sau din lemn de import colorat, mai ales negru. Era destul de masiva si simpla ca forma, în schimb bogat înfrumusetata cu gravuri, incrustata cu argint, sidef, alama, aurita.

În epoca barocului apar seturile compuse din câteva obiecte ce armonizeaza între ele dupa forma. Tot atunci au început sa se produca comode cu sertare ce se trag. Comoda provine de la frantuzescul commode, ceea ce înseamna comoditate.

stil: BAROCULCel mai vestit producator de mobila în stil baroc este Andre Charles Boule. Se vorbeste chiar de un stil deosebit Boule. Este vorba de mobilier din lemn negru, ornata cu aplicatii din bronz, carapace de testoasa, aur. În epoca barocului se evidentiaza câteva substiluri: barocul timpuriu - stilul lui Ludovic XIII (1610-1643); barocul dezvoltat - stilul lui Ludovic XIV (1643-1715); stilul regentilor - o etapa de trecere de la stilul lui stilul lui Ludovic XIV la cel al lui Ludovic XV.

 


stil: rococoROCOCO.
În prima jumatate a sec. XVIII mintile sibaritilor sunt ocupate de un nou stil, considerat drept finalizare a stilului baroc. Anturajul devine mai delicat, predomina culorile gingase, iar numarul obiectelor creste. Se acorda atentie comoditatii. Pentru prima data interiorul este privit ca un întreg, tinzându-se spre combinarea armonioasa a decorului peretilor, dusumelei, podului si mobilei. În aceasta perioada apar asa obiecte ca secreterul pe picioruse înalte cu un suport rabatabil pentru scriere si masuta de toaleta cu oglinda, multe sertarase si despartituri secrete. Se creaza noi forme ale canapelei moi, sezlongul, fotoliul adânc. Printre maestrii epocii rococo trebuie mentionat Thomas Chippendale, care a lucrat mult asupra formelor mobilei, experimenta cu scaunele si fotoliile, îndoind spetezele, ornându-le cu gravuri ajurate si asezându-le pe picioruse în forma de labe de animale. Stilul lui T. Chippendale consta în combinarea stilului rococo clasic cu motivele chineze gotice.


stil: clasicismulCLASICISMUL.
La mijlocul sec XVIII se instaureaza epoca clasicismului. În moda intra antichitatea, ? la greque - stilul grecesc. Anturajul de vine mai sever si laconic: liniile se îndreapta, decorarea se reduce la minim, pe prim-plan iese principiul constructiv. Un reprezentant cunoscut al clasicismului este Cheraton, care se dezice de liniile întortocheate, de elementele nefunctionale. Însa Cheraton a fost mai mult un teoretician decât un practician si se ocupa mai ales de crearea obiectelor ideale de mobilier pe hârtie. Clasicismului îi sunt caracteristice grandoarea si severitatea, simetria si echilibrul partilor. Maestrii nu mai tind spre sublinierea scumpetei mobilei, ci spre modestia ei. În schimb se folosesc activ oglinzile, uneori prea abundente: se plaseaza între picioarele mobilei, pe pod, între ferestre etc., astfel interiorului oferindu-i-se un caracter iluzoriu..


stil: EMPIREEMPIRE.
(„imperiu") este etapa finala a clasicismului, numit stilul lui Napoleon I, care tindea sa se înconjoare cu luxul împaratilor romani. Dupa cum stilul Grecii Antice, preluat de Imperiul Roman, devine fastuos si pompos, la fel si clasicismul, repetând calea artei antice, se „îneaca" în stralucire si lux. Campania în Egipt a lui Napoleon a influentat decorul empire, inducându-i pe lânga motivele egiptene si trasaturi militare - imagini de sfincsi, piramide, arme, faclii, cununi de laur.

Interioarele sunt solemne si simetrice, dusumelele se acopera cu parchet, tavanele se vopsesc în alb, peretii se acopera cu tesaturi sau cu tapete sobre. În formele mobilei se introduc pe larg elemente decorative antice - reliefuri de bronz, detalii în forma de coloane sau statui.

stil: EMPIREMobila se fabrica din lemn rosu si negru. Domina suprafetele lustruite si detaliile aurite. Incrustarile cedeaza locul tehnicii marchetri. Dintre maestrii în domeniul mobilei este cunoscuta dinastia Jacob.

 


stil: BIEDERMEIERBIEDERMEIER.
La începutul sec. XIX, în Germania si Austria, paralel cu empire se dezvolta stilul biedermeier, mai modest, un fel de adaptare a stilului de palat, de parada la cel casnic, mic-burghez. Însasi notiunea, simbolizând filistinul, corespunde esentei stilului - dragostea sentimentala burgheza fata de casa si obiecte. Cel mai mult se pretuieste practicitatea si pretul mic al mobilei. Ea devine trainica si comoda, capata forme naturale si linii armonioase. Surplusurile arhitecturale dispar, mobila devenind utilitara. Desi este popular înca lemnul rosu, tot mai des se întrebuinteaza visinul, mesteacanul, artarul, frasinul. Interiorul case devine simplu si luminos, cu proportii echilibrate si detalii placute - perdele si captuseala cu desen floral, acuarele, miniaturi, clopotei, ceasuri muzicale si broderii. E caracteristica folosirea obiectelor de mobilier polifunctionale, combinate - mese pliante, scaune ce se transforma în scari pentru biblioteci. Tinând cont de faptul ca stilul s-a cristalizat într-o epoca istorica nu prea îndepartata, s-au pastrat multe obiecte autentice de mobilier.


ISTORISMUL, ECLECTICA, NEOSTILURILE.
Anii 20-30 ai sec. XIX sunt începutul perioadei stilurilor imitative. Postempire si biedermeier au fost înlocuite cu neorococo. În Franta acesta este numit stilul lui Lui-Filip, în Anglia îi corespunde stilul victorian timpuriu. Maestrii vienezi au trecut de la biedermeier la neorococo cu formele sale mai sofisticate si decorative, însa nu mai putin confortabile. Paralel exista neogotica, mai populara în Anglia si Germania în anii 40-60. La începutul anilor 40, în stilul neorococo dezvoltat la Viena lucreaza maestrul Micael Tonet, care a pus începutul productiei în masa a mobilii arcuite.

Interioarele neorococo se împodobesc cu draperii grele aprinse, în încaperi domneste semiîntunericul, motivele orientale, canapele moi, perne si asternuturi decorative cu motive rococo, care se repeta si în desenul ramelor aurite pentru tablouri si oglinzi. Elementele rococo se combina cu elementele neogotice. Spre deosebire de biedermeier, ce prefera speciile deschise de lemn, în epoca eclecticii si a neostilurilor se pretuiesc mai mult nucul închis, palisandrul, lemnul roz. Stilurile se amesteca si se împletesc, luptându-se si înlocuindu-se unul pe altul. În a doua jumatate a secolului, în Franta apare o noua moda - „al doilea empire". Unirea diferitelor stiluri itorice a capatat denumirea de eclectica sau istorism.

În Germania neogotica în anii 70 este înlocuita de asa-numitul stil german vechi - bombastic si greoi, poreclit „renasterea plosnitelor". Dupa anii 80 iarasi intra în moda neobarocul si neorococo. Pictorul vienez Hans Makart a introdus „pluralismul stilurilor", ce presupunea amestecul stilurilor în decorarea unei încaperi.

Pe masura dezvoltarii industriei se schimba atitudinea fata de formele artistice. Specialistii vedeau în dezvoltarea tehnicii un pericol pentru arta, criticau"lipsa de gust" si „urâtenia", vazând o salvare în crearea muzeelor si a scolilor de arta.

Atitudinea de protest fata de eclectism si-a gasit întruchiparea în aparitia miscarii artistice "Arts and crafts" („Arta si mestesugurile") în frunte cu pictorul englez Wiliam Morris, care a creat o întreprindere sub lozinca luptei pentru curatenia stilului si cultura interiorului.

Si totusi intentiile si ideile difera de posibilitatile practice. Producerea cu ajutorul masinilor, care influenta tot mai mult industria mobilei, nu este capabila sa redea vechimea ce este la moda, iar timpul pentru un nou stil înca nu a venit.
 
   
 
  (c) 2008-2010 CASA PARIS       Termeni şi condiţii de utilizare